| Graalul, în legendele mistice ale evului mediu, era
un vas în care Iosif din Arimateea ar fi strâns sângele
lui Iisus. Se credea că acest vas ar fi fost făcut
dintr-o singură piatră preţioasă şi că ar fi fost
înzestrat cu puteri miraculoase. În literatura
cavalerească a evului mediu, povestirea aventurilor
imaginare ale cavalerilor plecaţi în căutarea "Sfântului
Graal" reprezintă un ciclu foarte întins. Legenda a fost
reluată de Richard Wagner în opera sa Parsifal.
Diversele romane cavalereşti ale Graalului îl
prezintă pe acesta sub forma unor diferite obiecte: o
cupă sau un potir, o relicvă a Preţiosului Sânge al lui
Hristos, un ceaun al belşugului, o tipsie de argint, o
piatră căzută din Ceruri, un vas, o sabie, o suliţă, un
peşte, o porumbiţă purtând în cioc o ostie pentru sfânta
cuminecătură, o lance albă însângerată, o carte sau o
evanghelie secretă, mană cerească, o lumină orbitoare,
un cap tăiat, o masă şi multe altele. Adevărul despre
Graal este că ia diferite forme.
În Le Conte du Graal, a lui Chrétien de Troyes,
Graalul este o tavă pe care se află o singură anafură
pentru sfânta cuminecătură.
În povestirea lui Robert de Boron, un poet burgund
care a scris în perioada 1191 – 1200 romanul cavalersc
Joseph d'Arimathie (Iosif din Arimatea) Graalul este
prezentat ca fiind potirul folosit de Iisus la Cina Cea
de Taină.
În Queste del Saint Graal, scrisă în 1215 de un
călugăr cistercian, este farfuria din care Iisus a
mâncat mielul pascal şi în care acum se găseşte anafură
pentru sfânta cuminecătură.
În lucrarea Parzival, scrisă de Wolfram von
Eschenbach între 1197 şi 1210, Graalul este o piatră
pură şi luminoasă, căzută din cer.
În romanul cavaleresc anonim Perlesvaus, el este
descris ca cinci lucruri diferite.
Nu există o singură poveste a Graalului şi nici măcar
un singur Graal. Graalul i se poate arăta altfel
fiecăruia care îl caută. Poate fi un obiect pământesc,
care poate fi, sau nu, dotat cu sacralitate; poate fi
şi, pur şi simplu, obiectivul unei căutări spirituale.
next
|
